luni, 22 februarie 2010

Scurt tratat despre zambetul meu

Am observat o chestie de dimineata dupa ce m-am spalat pe cap. Nu v-am spus ca parul meu are si el multiple infatisari, ca doar e aceeasi zodie ca si mine si nici ca se putea altfel din moment ce suntem legati forever printr-o chestie aproape indestructibila, in functie de calitatea samponului folosit. De curand mi-am luat sampon cu ciocolata, ca tot veni vorba. Doua la pachet, la superoferta.
Dar asta nu e tot. Se pare ca de ceva timp, o data la doua spalari, sunt mai creata decat de obicei, eu care de obicei am parul cret dupa ce ma spal pe cap si, nitel mai incolo, cum se zice la mine la tara de unde mi se trag originile in modul cel mai propriu cu putinta, hop imi dispar buclele cat ai numara pana la ciiiiiiiiiiiinnnnnnnnnnnnnccccciiiiiii in ritmul periatului de bucle.
Ca sa nu mai lungim vorba, in dimineata asta am parul cret, constant, stralucitor si mirosind a ciocolata. Fantastic, ar spune tanti Nuti care sta cat e ziua de lunga cu bigudiuri ca, mai pe inserat, cand constata ca varfurile sunt intoarse la 180 de grade ca in reclamele celebre cu ventilator, sa isi dea seama ca ea de fapt e Emo si trebuie sa aiba parul aliniat tendintelor, adica virgula cu placa.
Ei bine, daca va intrebati, zambetul meu nu e atat de cret pe cat mi-e parul, dar se poate considera ca fiind verde, pentru ca vine primavara. Mi-ar fi placut sa am zambetul roz, ca un copil. Sau mai bine albastru, ca un strengar cocotat in varful unui nuc foarte inalt, de unde se vad norii ca o vata de zahar in forma de chipsuri cu pizza. N-am mancat niciodata pizza albastra, dar cred ca ar avea tot gust de ciuperci cu mozzarella, numai ca ar fi putin albastra si i s-ar spune "Pizza cu fructe si apa din mare". Cred ca ar trebui sa inregistrez asta la OSIM sa nu care cumva ca shaormarii de Dristor proaspat branduiti sa aiba vreo idee nastrusnica si sa includa pizza mea in meniu, cu topping extra de alune si porumb.
Cine a ajuns pana aici cu cititul se pare ca a cam luat teapa, daca in continuare se gandeste la zambetul meu. Zambetul e ciudat cand e al tau, e aproape ca atunci cand iti auzi pentru prima data vocea la telefon si te intrebi cine e pitzigaiata aia de la capatul firului. Bine, nu amendati comparatia pe motiv ca exista oglinzi. De parca nimeni nu s-ar fi imaginat vreodata zambind intr-un fel si cand colo sa se fi dovedit ca mecanismul e mult mai complicat si, cum una spui si alta gandesti, una crezi si alta zambesti.
Nici nu mai conteaza, draga cititorule care ma critici ca nu sunt in tema cu articolul, pentru ca in dimineata asta de la pranz nu voi manca nici pizza cu alune si nici vata de zahar dintr-un nuc. O sa zambesc cat e ziua de lunga si o sa topai asa, fara motiv.

Pentru ca sunt majora si nu zambesc disciplinat.


Muzica, DJ! Vals pentru cei care topaie de dimineata!


joi, 11 februarie 2010

Sa-i zicem Grig

De fapt nu prea stiu cum il cheama ca nu l-am abordat. A venit el singur si tantos, a dat prioritate doamnelor si domnisoarelor cum se cade unui gentleman si a urcat. S-a facut remarcat imediat ce troleul a plecat de la gara, trezind priviri suspecte si comentarii ironice. Se pare ca nu am avut aceeasi destinatie, pentru ca Grig s-a imprietenit cu o doamna pe care a condus-o, poate, pana in fata blocului. Sau cine stie..?

Si pentru ca vreau sa il fac vedeta...el este Grig:





Nu vreau sa comentez de data asta despre tarisoara in care traim dintr-un simplu motiv: Grig imi era simpatic...

luni, 8 februarie 2010

Nu citi decat daca esti Geaman!

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog si asta pentru ca am hoinarit cam mult incercand sa caut raspunsuri la tot felul de intrebari existentiale care nu imi dau pace. Raspunsurile duplicitare pe care insami mi le-am oferit (ca deh, ingerasul si dracusorul se spanzura unul pe altul) m-au facut sa cred de-a binelea ca zodia e de vina (damn, nu pot sa ma hotarasc si pace!), ca digresiunile s-au inventat de catre stramosii mei in era cea mai indepartata de pe Terra, ca, paranteza in paranteza, sunt un milion de oameni si, ca atare, trebuie sa fac fata a milioane de cereri din partea fiecaruia. Holy Mother!

Pentru a mia oara, astazi sunt un om hotarat! DA DA DA!!! Ce te miri asa, tanti, tu aia care nu m-ai lasat sa dorm azi noapte si care m-ai supus la ganduri mohorate cand afara muntii de zapada erau inca imaculati?(astazi ploua, deci e flescaiala, asa ca imi permit sa fac ce vreau pentru ca in astfel de momente cand ploua afara si eu stau in casa nici nu ma intereseaza ca ploua, chiar daca am umbrela pe care as putea-o folosi in caz ca renunt la regim si ma duc sa-mi iau paine). - Nu sunt grasa bai, doar mananc sanatos!

Buuun! Acestea fiind spuse, sa trecem mai departe.

Nici nu mai stiu ce vroiam sa zic, dar m-am entuziasmat cam tare, nu conteaza de ce, ca si asta am uitat, oricum ideea era ca si daca uit si daca nu putin imi pasa ca e blogul meu si scriu pe el ce am eu chef si despre cine vreau. Ha! Asta e, de fapt, unul dintre avantajele somatului la domiciliu. Pai nu mai bine scriu eu frumos pe blog decat sa ma duc la serviciul ala la care nu ma cheama nimeni(ca cine stie, poate nu sunt "eligibila" si atunci de ce sa iroseasca omul timpul sa ma cheme la interviu? Ca sa ii spun eu ca am facut cate in luna si in stele, ca pot fi o colega buna, ca sunt ambitioasa si comunicativa si creativa si muncitoare cand mi se da un sut in fund? Ca am facut si facultate si practica si proiectele multe si frumoase si tot degeaba? Pai sa nu-ti vina sa te enervezi? Noroc ca eu nici nu prea ma enervez, draga angajatorule, dar ce te intereseaza pe tine? Ca oi avea si tu blogul tau si atunci putin iti pasa ca eu stau acasa si redactez pe cand tu stai frumusel la birou si mai pui cate un widget cand te plictisesti. Asta e..oftica-te tu, ce sa-ti fac daca, ocupat fiind, ai sarit peste CV-ul meu? De ce sa ma oftic eu? Oftica-te tu, ca eu sunt mai competenta decat X. Ha!

Asa...si cum stau eu acasa la mine si nu ma plictisesc pentru ca, iata, scriu din nou pe blog, ma tot gandesc ce bine ar fi sa imi fac si eu o listuta si sa-mi trasez niste obiective pe termen scurt, mediu si lung, automotivationale, pe care sa le urmez intocmai, fara abateri(se accepta plus/minus o razgandire pe saptamana:D). Acestea fiind spuse, pun doua puncte si ma apuc sa insir obiectivele in dezordine (nu te stramba, ca acum e brainstorming!) Aaa...sigur, pe parcurs o sa tin evidenta celor mentionate, o sa mai adaug din cand in cand cate unul si o sa le tai din lista pe cele deja bifate. Sa inceapa dezmatul de sine organizatoric!!!

1. Voi citi mai mult.
2. Imi voi cumpara o cutie patrata de servetele cu broscuta si dupa aia voi pune in cutie chestii colorate.
3. Cand o sa am bani multi o sa imi cumpar multe cutii colorate
4. Voi incepe o colectie. Nu m-am hotarat inca de ce, probabil de servetele sau de felicitari dragute.
5. Voi avea un job pana la sfarsitul lui aprilie.
6. Voi pleca in multe excursii cu piciu.
7. Ma voi intelege foarte bine cu ai mei
8. Imi voi perfectiona franceza
9. Voi scrie pe blog macar de 1-2 ori pe saptamana
10. Voi merge la o casa de copii
11. Voi dansa mai mult

To be continued...