Am observat o chestie de dimineata dupa ce m-am spalat pe cap. Nu v-am spus ca parul meu are si el multiple infatisari, ca doar e aceeasi zodie ca si mine si nici ca se putea altfel din moment ce suntem legati forever printr-o chestie aproape indestructibila, in functie de calitatea samponului folosit. De curand mi-am luat sampon cu ciocolata, ca tot veni vorba. Doua la pachet, la superoferta.
Dar asta nu e tot. Se pare ca de ceva timp, o data la doua spalari, sunt mai creata decat de obicei, eu care de obicei am parul cret dupa ce ma spal pe cap si, nitel mai incolo, cum se zice la mine la tara de unde mi se trag originile in modul cel mai propriu cu putinta, hop imi dispar buclele cat ai numara pana la ciiiiiiiiiiiinnnnnnnnnnnnnccccciiiiiii in ritmul periatului de bucle.
Ca sa nu mai lungim vorba, in dimineata asta am parul cret, constant, stralucitor si mirosind a ciocolata. Fantastic, ar spune tanti Nuti care sta cat e ziua de lunga cu bigudiuri ca, mai pe inserat, cand constata ca varfurile sunt intoarse la 180 de grade ca in reclamele celebre cu ventilator, sa isi dea seama ca ea de fapt e Emo si trebuie sa aiba parul aliniat tendintelor, adica virgula cu placa.
Ei bine, daca va intrebati, zambetul meu nu e atat de cret pe cat mi-e parul, dar se poate considera ca fiind verde, pentru ca vine primavara. Mi-ar fi placut sa am zambetul roz, ca un copil. Sau mai bine albastru, ca un strengar cocotat in varful unui nuc foarte inalt, de unde se vad norii ca o vata de zahar in forma de chipsuri cu pizza. N-am mancat niciodata pizza albastra, dar cred ca ar avea tot gust de ciuperci cu mozzarella, numai ca ar fi putin albastra si i s-ar spune "Pizza cu fructe si apa din mare". Cred ca ar trebui sa inregistrez asta la OSIM sa nu care cumva ca shaormarii de Dristor proaspat branduiti sa aiba vreo idee nastrusnica si sa includa pizza mea in meniu, cu topping extra de alune si porumb.
Cine a ajuns pana aici cu cititul se pare ca a cam luat teapa, daca in continuare se gandeste la zambetul meu. Zambetul e ciudat cand e al tau, e aproape ca atunci cand iti auzi pentru prima data vocea la telefon si te intrebi cine e pitzigaiata aia de la capatul firului. Bine, nu amendati comparatia pe motiv ca exista oglinzi. De parca nimeni nu s-ar fi imaginat vreodata zambind intr-un fel si cand colo sa se fi dovedit ca mecanismul e mult mai complicat si, cum una spui si alta gandesti, una crezi si alta zambesti.
Nici nu mai conteaza, draga cititorule care ma critici ca nu sunt in tema cu articolul, pentru ca in dimineata asta de la pranz nu voi manca nici pizza cu alune si nici vata de zahar dintr-un nuc. O sa zambesc cat e ziua de lunga si o sa topai asa, fara motiv.
Pentru ca sunt majora si nu zambesc disciplinat.
Muzica, DJ! Vals pentru cei care topaie de dimineata!
Dar asta nu e tot. Se pare ca de ceva timp, o data la doua spalari, sunt mai creata decat de obicei, eu care de obicei am parul cret dupa ce ma spal pe cap si, nitel mai incolo, cum se zice la mine la tara de unde mi se trag originile in modul cel mai propriu cu putinta, hop imi dispar buclele cat ai numara pana la ciiiiiiiiiiiinnnnnnnnnnnnnccccciiiiiii in ritmul periatului de bucle.
Ca sa nu mai lungim vorba, in dimineata asta am parul cret, constant, stralucitor si mirosind a ciocolata. Fantastic, ar spune tanti Nuti care sta cat e ziua de lunga cu bigudiuri ca, mai pe inserat, cand constata ca varfurile sunt intoarse la 180 de grade ca in reclamele celebre cu ventilator, sa isi dea seama ca ea de fapt e Emo si trebuie sa aiba parul aliniat tendintelor, adica virgula cu placa.
Ei bine, daca va intrebati, zambetul meu nu e atat de cret pe cat mi-e parul, dar se poate considera ca fiind verde, pentru ca vine primavara. Mi-ar fi placut sa am zambetul roz, ca un copil. Sau mai bine albastru, ca un strengar cocotat in varful unui nuc foarte inalt, de unde se vad norii ca o vata de zahar in forma de chipsuri cu pizza. N-am mancat niciodata pizza albastra, dar cred ca ar avea tot gust de ciuperci cu mozzarella, numai ca ar fi putin albastra si i s-ar spune "Pizza cu fructe si apa din mare". Cred ca ar trebui sa inregistrez asta la OSIM sa nu care cumva ca shaormarii de Dristor proaspat branduiti sa aiba vreo idee nastrusnica si sa includa pizza mea in meniu, cu topping extra de alune si porumb.
Cine a ajuns pana aici cu cititul se pare ca a cam luat teapa, daca in continuare se gandeste la zambetul meu. Zambetul e ciudat cand e al tau, e aproape ca atunci cand iti auzi pentru prima data vocea la telefon si te intrebi cine e pitzigaiata aia de la capatul firului. Bine, nu amendati comparatia pe motiv ca exista oglinzi. De parca nimeni nu s-ar fi imaginat vreodata zambind intr-un fel si cand colo sa se fi dovedit ca mecanismul e mult mai complicat si, cum una spui si alta gandesti, una crezi si alta zambesti.
Nici nu mai conteaza, draga cititorule care ma critici ca nu sunt in tema cu articolul, pentru ca in dimineata asta de la pranz nu voi manca nici pizza cu alune si nici vata de zahar dintr-un nuc. O sa zambesc cat e ziua de lunga si o sa topai asa, fara motiv.
Pentru ca sunt majora si nu zambesc disciplinat.
Muzica, DJ! Vals pentru cei care topaie de dimineata!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu