Some happiness, no reason

Nu sunt neaparat fericita joi dimineata. Mai ales cand asta vine la o zi dupa un examen ratat, care mi-a scazut ieri cu multe procente moralul. Si totusi, fericirea nu e programata, la fel de bine cum nu vine intotdeauna alaturi de un motiv temeinic. Imi place cand sunt fericita si cred ca am sa fac asta mai des. La urma urmei, ce am de pierdut?
De fapt, as putea chiar sa imi inlocuiesc starile de tristete, melancolie, ezitare cu stari de fericire pura, izvorate din sentimentul ca nu ma costa sa fiu nitel "high" in loc sa ma plang sperand ca lucrurile vor lua intorsatura potrivita. Unde mai pui ca pot sa ma si distrez la uimirea unora care nu vor intelege sistemul, adica de ce rad cand trebuie sa plang sau de ce rad cand nu e de ras sau de ce rad intruna. Hi hi! Hu hu! Ho ho!:D

Am niste fericire in dimineata asta si niste chef de soare, de mare si de tine.



(La birou, intr-o pauza.)

Politichia de margaritar

Suntem pe fond. In fond si la urma urmei, ne doare-n fond. Ca nu fondul-i problema, ci problema e una de fond. FONDAMENTALA! Ca problema a fundamentat fondul, nu degeaba se zvoneste in Fond ca suntem niste rudimentari. Infrastructurali.


La bulivar, birjar, la FeMeI!!

Asculta mai multe audio Muzica

Nesomn..e 15 sau e luna plina?

E doar o coincidenta. Lunile trec oricum si peste 12 zile va fi din nou o zi din calendar. De ce 12? N-are importanta. Dimineata e soare oricum.



De obicei...

Un vot pls!

"Dati-mi si mie un vot pls!" ; "Nu va costa nimic!" ; "Nu fi zgarcit si da un click aici!" ; "Ajuta-ma sa castig un iPhone cu doar un click/zi!"
De cate ori ati observat sintagmele cu pricina si nu vi s-a facut parul maciuca si nu vi s-au zgariat urechile de la sine la auzul sau si mai des la cititul cuvantului "vot" pe Facebook, Hi5, la statusul vecinei de la 5 al carei Buzzz coboara uneori frenetic pana la parter?
Vad ca mai nou(ma rog, de ceva vreme) traficul de pe site-uri se masoara in voturile gastii de prieteni, familiei, vecinilor, fanilor si asa mai departe. Matematic vorbind, totul se poate rezuma in formula "Eu+tu=BINGO!", unde "Eu" sunt fraierul care crede primul, "Tu" esti turma pe care o conduc, iar "BINGO" se traduce in trambulina, desigur, bidirectionala: voi va duceti naibii pentru o cana pe care scrie "BDMMPFTB" , noi ne scoatem parleala/traficul pe ziua de azi.
Nu am nimic cu colectionarii de cani, Doamne fereste, ba ii sustin si ii stimez cum se cuvine. Dar nu mai bine te duci la magazin si iti iei singur cate cani vrea sufletelul tau decat sa vina zece sa iti spuna:"Ba, nu dai si tu o bere ca te-am votat in fiecare zi si acum esti in top?"
Bashca cine iti da certitudinea ca "e pe bune" cand tu te-ai chinuit sa strangi 1000 de voturi de la 1000 de creduli/sustinatori si in ultima zi de concurs apare Popescu, nou inregistrat, cu 1001 de voturi si iti ia cana de sub nas? HA?
I-am votat si eu, de ce sa mint, ca ba era coleg de facultate, ba prieten din copilarie si am zis ca nah, poate are si omul o sansa si de ce sa nu dau si eu acolo, un click? Sa ma zgarcesc eu dintr-atata? Dar cand nici pomeneala de castig si cand il vezi pe X ca e tot acolo, in perseverenta lui, nu iti vine sa desfaci mouse-ul bucatele, sa iei din el o piulita si sa zgarii ecranul de la laptop tocmai in dreptul cuvantului magic??

Poate ca nu m-a cuprins pe mine febra castigului, cine stie... Dar uite ca aflai mai devreme pe blogul lui Adrian Ciubotaru despre un nou concurs Paralela 45, desfasurat cu ocazia implinirii a 20 de ani de la infiintare. Cum nu este un concurs bazat pe voturi, ca majoritatea celor din online, m-am hotarat sa particip si eu, mai ales ca aplicatia dureaza cateva secunde si marele premiu e destul de atractiv, aka o excursie la Londra si 2 bilete la concertul Bon Jovi care va avea loc in aceeasi perioada (iunie anul acesta).


Acestea fiind zise...noroc sa fie! Si daca nu e, sa fie pace! Am zis!

Nerostite

Voi scrie despre libertati, constrangeri, cotloane in care sa te ascunzi de timp, iubiri si ganduri suprapuse.

Din toate, gandurile mi se par mai sus. Si nu pentru ca “stau” pentru unicitate, ci din simplul motiv ca stau, de multe ori. Nu ca vor ele, ci fiindca vrem noi, umili in incercarea de a le expune. E drept ca gandurile sunt in fel si chip, mai bune (dar pe astea le exclud, caci e putin probabil sa nu treaca drept fala), mai poznase, vesele, triste, pastelate, cu iz de ploaie sau de trandafiri, carunte, obraznice, visatoare, rautacioase, hazlii, nostalgice, perspectiviste, sinucigase, lacome, smerite, lila sau ganduri pur si simplu.

Clasificarea gandurilor nu e neaparat morala, dar e ceruta de imprejurari si de momentele in care ai ceva de spus si nu stii daca sa o faci sau nu… Deci, mai pe scurt si cat de obiectiv, gandurile sunt, in mare, rostite si nerostite. Daca pe cele”rostite” le stim, le auzim, le facem cunoscute dandu-le mai departe intr-un mecanism incontrolabil si esentialmente necesar, ce se intampla de cealalta parte, cu ganduri ce raman si ne ucid incet, dar sigur? Dar, in acelasi timp, ce s-ar intampla daca le-am divulga intr-o secunda de neatentie sau de zbucium intens cu noi insine? E adevarat ca sunt ganduri si ganduri, unele la limita rostirii, a caror conservare ne face rau si, paradoxal, a caror rostire ar putea avea acelasi efect. Cum procedam? Ce fel de”macinare” e mai usor de indurat? Convinsa fiind ca nu e loc de raspunsuri corecte, sar peste punctele de suspensie si cred ca, in final, murim oricum cu ganduri si regrete, oricate fericiri am fi avut in viata.(asa sunt oamenii, asa e timpul…si ambitiile lor sunt invers proportionale cu trecerea lui).

Ma obsedeaza gandurile si goana lor dintr-o parte in alta a mintii mele, infricosate de o eventuala revolta care le-ar arunca inspre oameni incapabili sa le digere, sa le recunoasca, sa le interiorizeze, sa le confere acelasi inteles cu care le-am investit. Gandurile schimba totul si asta e motivul pentru care mi-e frica sa le instrainez, pentru ca nu cumva manunchiul primit drept raspuns sa tulbure linistea conferita de zbuciumul gandurilor MELE. Un alt paradox e faptul ca pastrez mai degraba ceea ce imi provoaca disconfort decat ceea ce ma linisteste intr-o anumita masura.Ori poate ca nu inteleg circuitul si ma pierd in detalii fara insemnatate. Din orice unghi as privi, un lucru imi e clar: je ne suis pas capable de diriger mon coeur…