Blog in devenire. Deocamdata incert

Some happiness, no reason

2010-07-15T00:01:00.000-07:00

Nu sunt neaparat fericita joi dimineata. Mai ales cand asta vine la o zi dupa un examen ratat, care mi-a scazut ieri cu multe procente moralul. Si totusi, fericirea nu e programata, la fel de bine cum nu vine intotdeauna alaturi de un motiv temeinic. Imi place cand sunt fericita si cred ca am sa fac asta mai des. La urma urmei, ce am de pierdut?
De fapt, as putea chiar sa imi inlocuiesc starile de tristete, melancolie, ezitare cu stari de fericire pura, izvorate din sentimentul ca nu ma costa sa fiu nitel "high" in loc sa ma plang sperand ca lucrurile vor lua intorsatura potrivita. Unde mai pui ca pot sa ma si distrez la uimirea unora care nu vor intelege sistemul, adica de ce rad cand trebuie sa plang sau de ce rad cand nu e de ras sau de ce rad intruna. Hi hi! Hu hu! Ho ho!:D

Am niste fericire in dimineata asta si niste chef de soare, de mare si de tine.

(La birou, intr-o pauza.)

Politichia de margaritar

2010-05-10T13:08:00.000-07:00

Suntem pe fond. In fond si la urma urmei, ne doare-n fond. Ca nu fondul-i problema, ci problema e una de fond. FONDAMENTALA! Ca problema a fundamentat fondul, nu degeaba se zvoneste in Fond ca suntem niste rudimentari. Infrastructurali.

La bulivar, birjar, la FeMeI!!

Asculta mai multe audio Muzica

Nesomn..e 15 sau e luna plina?

2010-04-15T15:31:00.000-07:00

E doar o coincidenta. Lunile trec oricum si peste 12 zile va fi din nou o zi din calendar. De ce 12? N-are importanta. Dimineata e soare oricum.

De obicei...

Un vot pls!

2010-04-07T08:19:00.000-07:00

"Dati-mi si mie un vot pls!" ; "Nu va costa nimic!" ; "Nu fi zgarcit si da un click aici!" ; "Ajuta-ma sa castig un iPhone cu doar un click/zi!"
De cate ori ati observat sintagmele cu pricina si nu vi s-a facut parul maciuca si nu vi s-au zgariat urechile de la sine la auzul sau si mai des la cititul cuvantului "vot" pe Facebook, Hi5, la statusul vecinei de la 5 al carei Buzzz coboara uneori frenetic pana la parter?
Vad ca mai nou(ma rog, de ceva vreme) traficul de pe site-uri se masoara in voturile gastii de prieteni, familiei, vecinilor, fanilor si asa mai departe. Matematic vorbind, totul se poate rezuma in formula "Eu+tu=BINGO!", unde "Eu" sunt fraierul care crede primul, "Tu" esti turma pe care o conduc, iar "BINGO" se traduce in trambulina, desigur, bidirectionala: voi va duceti naibii pentru o cana pe care scrie "BDMMPFTB" , noi ne scoatem parleala/traficul pe ziua de azi.
Nu am nimic cu colectionarii de cani, Doamne fereste, ba ii sustin si ii stimez cum se cuvine. Dar nu mai bine te duci la magazin si iti iei singur cate cani vrea sufletelul tau decat sa vina zece sa iti spuna:"Ba, nu dai si tu o bere ca te-am votat in fiecare zi si acum esti in top?"
Bashca cine iti da certitudinea ca "e pe bune" cand tu te-ai chinuit sa strangi 1000 de voturi de la 1000 de creduli/sustinatori si in ultima zi de concurs apare Popescu, nou inregistrat, cu 1001 de voturi si iti ia cana de sub nas? HA?
I-am votat si eu, de ce sa mint, ca ba era coleg de facultate, ba prieten din copilarie si am zis ca nah, poate are si omul o sansa si de ce sa nu dau si eu acolo, un click? Sa ma zgarcesc eu dintr-atata? Dar cand nici pomeneala de castig si cand il vezi pe X ca e tot acolo, in perseverenta lui, nu iti vine sa desfaci mouse-ul bucatele, sa iei din el o piulita si sa zgarii ecranul de la laptop tocmai in dreptul cuvantului magic??

Poate ca nu m-a cuprins pe mine febra castigului, cine stie... Dar uite ca aflai mai devreme pe blogul lui Adrian Ciubotaru despre un nou concurs Paralela 45, desfasurat cu ocazia implinirii a 20 de ani de la infiintare. Cum nu este un concurs bazat pe voturi, ca majoritatea celor din online, m-am hotarat sa particip si eu, mai ales ca aplicatia dureaza cateva secunde si marele premiu e destul de atractiv, aka o excursie la Londra si 2 bilete la concertul Bon Jovi care va avea loc in aceeasi perioada (iunie anul acesta).

Acestea fiind zise...noroc sa fie! Si daca nu e, sa fie pace! Am zis!

Nerostite

2010-03-18T04:46:00.000-07:00

Voi scrie despre libertati, constrangeri, cotloane in care sa te ascunzi de timp, iubiri si ganduri suprapuse.

Din toate, gandurile mi se par mai sus. Si nu pentru ca “stau” pentru unicitate, ci din simplul motiv ca stau, de multe ori. Nu ca vor ele, ci fiindca vrem noi, umili in incercarea de a le expune. E drept ca gandurile sunt in fel si chip, mai bune (dar pe astea le exclud, caci e putin probabil sa nu treaca drept fala), mai poznase, vesele, triste, pastelate, cu iz de ploaie sau de trandafiri, carunte, obraznice, visatoare, rautacioase, hazlii, nostalgice, perspectiviste, sinucigase, lacome, smerite, lila sau ganduri pur si simplu.

Clasificarea gandurilor nu e neaparat morala, dar e ceruta de imprejurari si de momentele in care ai ceva de spus si nu stii daca sa o faci sau nu… Deci, mai pe scurt si cat de obiectiv, gandurile sunt, in mare, rostite si nerostite. Daca pe cele”rostite” le stim, le auzim, le facem cunoscute dandu-le mai departe intr-un mecanism incontrolabil si esentialmente necesar, ce se intampla de cealalta parte, cu ganduri ce raman si ne ucid incet, dar sigur? Dar, in acelasi timp, ce s-ar intampla daca le-am divulga intr-o secunda de neatentie sau de zbucium intens cu noi insine? E adevarat ca sunt ganduri si ganduri, unele la limita rostirii, a caror conservare ne face rau si, paradoxal, a caror rostire ar putea avea acelasi efect. Cum procedam? Ce fel de”macinare” e mai usor de indurat? Convinsa fiind ca nu e loc de raspunsuri corecte, sar peste punctele de suspensie si cred ca, in final, murim oricum cu ganduri si regrete, oricate fericiri am fi avut in viata.(asa sunt oamenii, asa e timpul…si ambitiile lor sunt invers proportionale cu trecerea lui).

Ma obsedeaza gandurile si goana lor dintr-o parte in alta a mintii mele, infricosate de o eventuala revolta care le-ar arunca inspre oameni incapabili sa le digere, sa le recunoasca, sa le interiorizeze, sa le confere acelasi inteles cu care le-am investit. Gandurile schimba totul si asta e motivul pentru care mi-e frica sa le instrainez, pentru ca nu cumva manunchiul primit drept raspuns sa tulbure linistea conferita de zbuciumul gandurilor MELE. Un alt paradox e faptul ca pastrez mai degraba ceea ce imi provoaca disconfort decat ceea ce ma linisteste intr-o anumita masura.Ori poate ca nu inteleg circuitul si ma pierd in detalii fara insemnatate. Din orice unghi as privi, un lucru imi e clar: je ne suis pas capable de diriger mon coeur…

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie..

2010-03-16T15:53:00.000-07:00

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?
Tara mea pestrita, plina de amor
Sa se-astearna maine pe asta hartie
Cronica de carte si versuri de dor.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?
Multe patrupede cu stapanii lor
Wireless pe strada, la cofetarie
Locuri de parcare si de "somn usor".

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?
Sa schimbi in sandale niste cercelusi
Vreo 8-9 clase, chiar mai mult sa fie
In loc de "colindul" iarna pe la usi.

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie
Cand in tara-i criza si iarna fu grea?
Niste crizanteme la un colt de strada
Cu un leu buchetul fara TVA.

Chuck Norris - "Zorro" de pe Lipscani

2010-03-16T00:58:00.000-07:00

V-ati intrebat vreodata de ce cladirile din centrul vechi al Bucurestiului sunt in pericol de a se prabusi? Well...we now have the answer:

Cronicutza: Psihologia invinsului la Oscar

2010-03-12T13:40:00.000-08:00

Nu sunt o cinefila inraita, recunosc, dar totusi am vizionat celebra productie a lui James Cameron la insistentele prietenilor prietenului meu. Huh..am mers, deci, cu chiu cu vai la film, mi-am pus ochelarii fermecati si am asteptat sperand ca in 2 ore jumate cat avea sa dureze pelicula voi reusi sa trag un pui de somn care sa compenseze alergatura de peste zi. Sunt sceptica atunci cand e vorba de filme cu tenta SF, nu pentru ca nu ar fi interesante, ci pentru ca pur si simplu nu sunt pe gustul meu. "Avatar" mi-a rasturnat, cu toate astea, preconceptiile si trebuie sa recunosc ca am stat cu sufletul la gura pana la final. Mi-au placut si coloana sonora si efectele speciale extrem de reusite asa ca, ce sa mai, la sfarsit filmul mi s-a parut unul dintre cele mai bune pe care le-am vazut pana acum.
Sunt curioasa in ceea ce priveste surpriza anului in materie cinematografica, "The hurt locker", care se pare ca a rasturnat previziunile conform carora "Avatar" ar fi meritat pe deplin statueta ravnita de toti regizorii de la Hollywood. Sunt sceptica si de data asta, dar merg sa ma conving.

Pana una, alta, va las sa vizionati in maniera care i-a consacrat, fazele prin care au trecut producatorii filmului "Avatar" in urma dezamagirii de la Oscar:

Fii SMILE Manager!

2010-03-07T00:13:00.000-08:00

Echipa Lume Buna cauta un zambaret/o zambareata pentru pozitia de Smile Manager in campania Daruieste un zambet.
Pare a fi un job de invidiat (desi e voluntariat, dar e pacat..sa nu incerci daca esti zambaretul gastii:) , so check this out:

"- stii sa zambesti ? si sa zambesti si …. sa zambesti si … iarasi sa zambesti?
- ai mai publicat pana acum articole pe blog?
- esti disciplinat si organizat?
- esti un bun comunicator, iti place la nebunie sa vorbesti cu oamenii si sa le zambesti?
- dar sa le zambesti celor din si in on-line?"

Daca-i asa, apai trimite repejor un CV si o scrisorica de intentie pe adresa oameni@lumebuna.ro pana pe 12 martie si fii Manager Zambilici :P

Mai multe info gasiti aici.

Emotie de primavara

2010-03-02T00:25:00.000-08:00

Nu m-am plimbat prin parc si nu am fost sa cumpar martisoare. Primavara a inceput trist, dar i-am simtit parfumul inca de dimineata. Si soarele mi-a invadat cu forta camera mica dintr-un vechi camin.
Am fost, cu toate astea, sa-mi cumpar o zambila. 4 lei, o zambila roz, asezata acum langa poneiul meu la fel de roz, cu cap de zebra si cu antene verzi. Acum am una roz si una mov, fiecare cu povestea ei, amandoua din primavara mea. Doua zambile si un suras ar face un buchet pe cinste. Le am pe toate trei in dimineata asta si-o primavara-n suflet ca un sirag de roua.

Cum e acolo astazi, in primavara ta?

Scurt tratat despre zambetul meu

2010-02-22T11:38:00.000-08:00

Am observat o chestie de dimineata dupa ce m-am spalat pe cap. Nu v-am spus ca parul meu are si el multiple infatisari, ca doar e aceeasi zodie ca si mine si nici ca se putea altfel din moment ce suntem legati forever printr-o chestie aproape indestructibila, in functie de calitatea samponului folosit. De curand mi-am luat sampon cu ciocolata, ca tot veni vorba. Doua la pachet, la superoferta.
Dar asta nu e tot. Se pare ca de ceva timp, o data la doua spalari, sunt mai creata decat de obicei, eu care de obicei am parul cret dupa ce ma spal pe cap si, nitel mai incolo, cum se zice la mine la tara de unde mi se trag originile in modul cel mai propriu cu putinta, hop imi dispar buclele cat ai numara pana la ciiiiiiiiiiiinnnnnnnnnnnnnccccciiiiiii in ritmul periatului de bucle.
Ca sa nu mai lungim vorba, in dimineata asta am parul cret, constant, stralucitor si mirosind a ciocolata. Fantastic, ar spune tanti Nuti care sta cat e ziua de lunga cu bigudiuri ca, mai pe inserat, cand constata ca varfurile sunt intoarse la 180 de grade ca in reclamele celebre cu ventilator, sa isi dea seama ca ea de fapt e Emo si trebuie sa aiba parul aliniat tendintelor, adica virgula cu placa.
Ei bine, daca va intrebati, zambetul meu nu e atat de cret pe cat mi-e parul, dar se poate considera ca fiind verde, pentru ca vine primavara. Mi-ar fi placut sa am zambetul roz, ca un copil. Sau mai bine albastru, ca un strengar cocotat in varful unui nuc foarte inalt, de unde se vad norii ca o vata de zahar in forma de chipsuri cu pizza. N-am mancat niciodata pizza albastra, dar cred ca ar avea tot gust de ciuperci cu mozzarella, numai ca ar fi putin albastra si i s-ar spune "Pizza cu fructe si apa din mare". Cred ca ar trebui sa inregistrez asta la OSIM sa nu care cumva ca shaormarii de Dristor proaspat branduiti sa aiba vreo idee nastrusnica si sa includa pizza mea in meniu, cu topping extra de alune si porumb.
Cine a ajuns pana aici cu cititul se pare ca a cam luat teapa, daca in continuare se gandeste la zambetul meu. Zambetul e ciudat cand e al tau, e aproape ca atunci cand iti auzi pentru prima data vocea la telefon si te intrebi cine e pitzigaiata aia de la capatul firului. Bine, nu amendati comparatia pe motiv ca exista oglinzi. De parca nimeni nu s-ar fi imaginat vreodata zambind intr-un fel si cand colo sa se fi dovedit ca mecanismul e mult mai complicat si, cum una spui si alta gandesti, una crezi si alta zambesti.
Nici nu mai conteaza, draga cititorule care ma critici ca nu sunt in tema cu articolul, pentru ca in dimineata asta de la pranz nu voi manca nici pizza cu alune si nici vata de zahar dintr-un nuc. O sa zambesc cat e ziua de lunga si o sa topai asa, fara motiv.

Pentru ca sunt majora si nu zambesc disciplinat.

Muzica, DJ! Vals pentru cei care topaie de dimineata!

Sa-i zicem Grig

2010-02-11T04:24:00.000-08:00

De fapt nu prea stiu cum il cheama ca nu l-am abordat. A venit el singur si tantos, a dat prioritate doamnelor si domnisoarelor cum se cade unui gentleman si a urcat. S-a facut remarcat imediat ce troleul a plecat de la gara, trezind priviri suspecte si comentarii ironice. Se pare ca nu am avut aceeasi destinatie, pentru ca Grig s-a imprietenit cu o doamna pe care a condus-o, poate, pana in fata blocului. Sau cine stie..?

Si pentru ca vreau sa il fac vedeta...el este Grig:

Nu vreau sa comentez de data asta despre tarisoara in care traim dintr-un simplu motiv: Grig imi era simpatic...

Nu citi decat daca esti Geaman!

2010-02-08T04:07:00.000-08:00

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog si asta pentru ca am hoinarit cam mult incercand sa caut raspunsuri la tot felul de intrebari existentiale care nu imi dau pace. Raspunsurile duplicitare pe care insami mi le-am oferit (ca deh, ingerasul si dracusorul se spanzura unul pe altul) m-au facut sa cred de-a binelea ca zodia e de vina (damn, nu pot sa ma hotarasc si pace!), ca digresiunile s-au inventat de catre stramosii mei in era cea mai indepartata de pe Terra, ca, paranteza in paranteza, sunt un milion de oameni si, ca atare, trebuie sa fac fata a milioane de cereri din partea fiecaruia. Holy Mother!

Pentru a mia oara, astazi sunt un om hotarat! DA DA DA!!! Ce te miri asa, tanti, tu aia care nu m-ai lasat sa dorm azi noapte si care m-ai supus la ganduri mohorate cand afara muntii de zapada erau inca imaculati?(astazi ploua, deci e flescaiala, asa ca imi permit sa fac ce vreau pentru ca in astfel de momente cand ploua afara si eu stau in casa nici nu ma intereseaza ca ploua, chiar daca am umbrela pe care as putea-o folosi in caz ca renunt la regim si ma duc sa-mi iau paine). - Nu sunt grasa bai, doar mananc sanatos!

Buuun! Acestea fiind spuse, sa trecem mai departe.

Nici nu mai stiu ce vroiam sa zic, dar m-am entuziasmat cam tare, nu conteaza de ce, ca si asta am uitat, oricum ideea era ca si daca uit si daca nu putin imi pasa ca e blogul meu si scriu pe el ce am eu chef si despre cine vreau. Ha! Asta e, de fapt, unul dintre avantajele somatului la domiciliu. Pai nu mai bine scriu eu frumos pe blog decat sa ma duc la serviciul ala la care nu ma cheama nimeni(ca cine stie, poate nu sunt "eligibila" si atunci de ce sa iroseasca omul timpul sa ma cheme la interviu? Ca sa ii spun eu ca am facut cate in luna si in stele, ca pot fi o colega buna, ca sunt ambitioasa si comunicativa si creativa si muncitoare cand mi se da un sut in fund? Ca am facut si facultate si practica si proiectele multe si frumoase si tot degeaba? Pai sa nu-ti vina sa te enervezi? Noroc ca eu nici nu prea ma enervez, draga angajatorule, dar ce te intereseaza pe tine? Ca oi avea si tu blogul tau si atunci putin iti pasa ca eu stau acasa si redactez pe cand tu stai frumusel la birou si mai pui cate un widget cand te plictisesti. Asta e..oftica-te tu, ce sa-ti fac daca, ocupat fiind, ai sarit peste CV-ul meu? De ce sa ma oftic eu? Oftica-te tu, ca eu sunt mai competenta decat X. Ha!

Asa...si cum stau eu acasa la mine si nu ma plictisesc pentru ca, iata, scriu din nou pe blog, ma tot gandesc ce bine ar fi sa imi fac si eu o listuta si sa-mi trasez niste obiective pe termen scurt, mediu si lung, automotivationale, pe care sa le urmez intocmai, fara abateri(se accepta plus/minus o razgandire pe saptamana:D). Acestea fiind spuse, pun doua puncte si ma apuc sa insir obiectivele in dezordine (nu te stramba, ca acum e brainstorming!) Aaa...sigur, pe parcurs o sa tin evidenta celor mentionate, o sa mai adaug din cand in cand cate unul si o sa le tai din lista pe cele deja bifate. Sa inceapa dezmatul de sine organizatoric!!!

1. Voi citi mai mult.
2. Imi voi cumpara o cutie patrata de servetele cu broscuta si dupa aia voi pune in cutie chestii colorate.
3. Cand o sa am bani multi o sa imi cumpar multe cutii colorate
4. Voi incepe o colectie. Nu m-am hotarat inca de ce, probabil de servetele sau de felicitari dragute.
5. Voi avea un job pana la sfarsitul lui aprilie.
6. Voi pleca in multe excursii cu piciu.
7. Ma voi intelege foarte bine cu ai mei
8. Imi voi perfectiona franceza
9. Voi scrie pe blog macar de 1-2 ori pe saptamana
10. Voi merge la o casa de copii
11. Voi dansa mai mult

To be continued...

Cantec pentru blogul meu

2009-08-02T02:00:00.000-07:00

Prima dimineata de la pranz a lui Tzac-Pac-Tzac. Ceai de fragi cu aroma de capsune si un zambet larg cat pentru toata ziua. Ce-ar mai putea lipsi? Un cantecel! Hehe...Tzac-Pac-Tzac e un blog fericit! :)

Aloha

2009-08-01T13:43:00.000-07:00

Trebuie sa ma conformez ritualului si sa fac inaugurarea blogului meu nou-nout. Din ce am tras cu ochiul prin "blogosfera", pare a fi ca o scrisoare de intentie: nume, prenume, studii, motivatie etc etc. Daca e musai, atunci asa sa fie...

Stimate cititorule,

Numele meu este incert. Ca si blogul, de altfel. Ma cheama intr-un fel si mi se zice altfel. De ce? Habar n-am! Cert e ca pe blog ma va chema Johanna, ca sa am si eu pseudonim ca tot autorul care se respecta.
Studii am, in special despre oameni. Din ce am remarcat pana acum, oamenii se impart in 2 categorii: oameni pe care poti sa-i smotocesti din prima(adica: "Aaaa!! De cand nu te-am mai vazut!! Hugs, pupaturi si tot tacamul) si oameni fata de care tre sa pastrezi distanta( ex: "Buna! Ce mai faci? Nu ne-am mai vazut demult, nu ti-ar placea sa iesim la un suc sa mai stam de vorba?") Nu cred ca e cazul sa mai spun ce categorie de oameni prefer, zodia spune tot.

De ce am blog? Aici raspunsurile sunt multiple:
1. De ce sa n-am?(asta e raspunsul cel mai des utilizat de cei care se-nscriu pe "blogosfera", deci se poate spune ca ma incadrez si aici)
2. Vreau sa fiu vedeta si sa am multe comment-uri de la alti bloggeri care scriu si ei pe blogurile lor
3. Vreau sa vada lumea ca sunt si frumoasa si desteapta(zice mama: "Pai de aia nu ai prieten, ca nu te duci si tu la discoteca sa socializezi:)))..") Ei, acuma ca am blog, cu siguranta ca cel putin mama va fi un om mai fericit...
4. Vreau sa vad peste cativa ani daca voi fi la fel de zuzu ca acum, iar acest blog va sta drept marturie pentru procesul meu de maturizare(ori ba)

Acestea fiind spuse, draga cititorule, imi inchei pledoaria cea persuasiva despre cum se face ca pana si eu mi-am facut blog. Mai departe...om trai si-om vedea!